pășesc încet și-ncerc a-mi controla mișcările, îmblânzindu-le cu fâșii de răbdare,
presărând cu atenție, într-o mare de nebunie, gânduri pure, ordonate
cu o nemărginită jubilare.
stau la înălțime, undeva sus, unde tu clar nu poți ajunge și
fac echilibristică pe sfoară.
stau suită-n Utopia mea reală, în timp ce tu
te pierzi în Realia ta, pe jumătate utopică, pe jumătate cufundată-n smoală.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu