Când aud sintagma ”oameni simpli” nu pot să mă gândesc decât la oamenii lipsiți de interioritate, lipsiți de dorință, limitați, oameni care nu gândesc cu propriul cap, ci se iau după un lider, care, la rândul lui, e la rangul de ”om simplu”. Adică un mare pămpălău, un lup care și-a strâns în jur o turmă de oițe și s-a gândit să ”fure” și el ce au oamenii mai de preț: libertatea opiniei, libertatea de gândire, pentru care strămoșii noștri, săracii, s-au chinuit atât de mult să o dobândească cu multe secole în urmă.
Sau, îmi mai trece prin minte imaginea unui om care se consideră incapabil de a-și depăși limitele. Limitele impuse de el, desigur, nu de vreun factor extern. Apăi tu, ca locuitor al acestei planete, ar trebui să fii dornic de mai mult, să înaintezi pe scara evoluției, nu să stagnezi. Până și un copac, care stă înrădăcinat, crește, înmugurește, înflorește de fiecare dată într-un mod diferit. Iar tu.. ce faci ? Stai și spui: la ce să mă complic? îmi e bine așa cum sunt. Tocmai în asta stă savoarea vieții: în lupta continuă, plină de obstacole pentru dobânirea unui trai mai bun, și nu neapărat doar atât.
Un individ pus la pâmânt, care se dă bătut din orice și-și pierde orice speranță nu merită să lase urme pe acest Pământ. De ce să faci umbră când poți să luminezi cărarea ? De ce să umpli gropi, când poți să-ți pui amprenta pe oriunde îți avânți existența ?
Tu ești propriul tău stăpân, centrul propriului tău mini-univers, inițiatorul oricăror gânduri, idei și sentimente din căpșorul și inimioara aia a ta.
Life is about going beyond your own barriers, making your own decisions and goddammit, aspiring to a higher level.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu